De cum se termina scoala tata ne imbarca in primul vapor spre Tulcea.Nici nu dormeam cu o seara inainte de bucuria drumului, caci pe vas stateam afara de cele mai multe ori privind Dunarea inspumata cu peisaje minunate si pescarusii. Rontaiam de cele mai multe ori siretul ( o prajitura buna care numai in galati o mai gasesc ) si timpul trecea mai repede. Bunica ne astepta deseori pe ponton.
Vara de vara eram prezenti la bunici, in satucul acela uitat de lume ,cu ulitele pline de praf, in casuta mica cu prispa. Acolo ne asteptau :fructe si legume proaspete din curtea casei , pepenii rotofei de la bostana( lubenitele si caunii-cei galbeni ), pestele proaspat prins de vreun vecin darnic, sculatul devreme cu gainile pentru a merge cu tata la pescuit (atunci cand tata era in concediu, intai la momeala( pesti vii, rame, coropisnite)), painea neagra cu gust adevarat de grine sanatoase , iaurtul gros proaspat, biscuitii facuti in casa de bunica , totul era minunat! Nimic nu se poate compara cu acele vremuri!
in amintirea tatalui meu
